Numele Seriei: Lupii din Mercy Falls
Autor: Maggie Stiefvater
Editura: Rao Books
Anul Apariției (RO): 2011
Număr de pagini: 256

Sinopsis

De mulţi ani Grace îi observa pe lupii din pădurile aflate în spatele casei ei. Un lup cu ochii galbeni – lupul ei – a reprezentat mereu o prezenţă fără de care nu mai putea să-şi închipuie viaţa.
Între timp, Sam trăia două vieţi: iarna, în pădurea îngheţată, protejat de haită şi mereu în compania unei fete neînfricate, iar vara, puţine şi preţioase luni petrecute ca om… până când frigul îl făcea să se transforme la loc.
Acum, Grace face cunoştinţă cu un băiat cu ochii galbeni, care i se pare atât de cunoscut, încât i se taie răsuflarea.
Este lupul ei, el trebuie să fie. Dar, pe măsură ce iarna se apropie, Sam trebuie să se lupte ca să îşi păstreze forma umană sau să rişte să o piardă pe Grace, dar să se piardă şi pe sine… pentru totdeauna.

Părerea mea despre carte

Când am citit primele câteva pagini m-am gândit la simplitate, la simplitatea pură a personajelor principale.
Maggie Stiefvater creează un univers atât de bine conturat, atât de plin de muzicalitate și, într-un fel, atât de real…

 

Dar nu am murit. Am fost pierdută într-o mare a frigului, apoi renăscut într-o lume a căldurii.

 

Animalele fantastice din această carte, sunt, după cum bine v-ați d-at seama, vârcolacii. Dar nu orice fel de vârcolaci. Nu avem de aface cu tipicii vârcolaci ce se schimbă în timpul lunii pline, ci aici ei se transformă în lupi în funcție de cât de frig este afară, și revin la forma umană atunci când vremea se încălzește. Dar ei au aceste schimbări umane limitate și cândva vor fi doar…lupi…
Vi l-aș prezenta pe Sam drept liderul de haită ideal, atât o haită lupească cât și una umană, drept un copil căruia i s-a furat copilăria din egoism, drept un adult căruia îi este frică de schimbare, drept un adolescent care iubește cu patimă…
Grace, pe de altă parte, este diferită. M-am pierdut în simplitatea și inocența de care a dat dovadă. A fost mușcată, are simțuri pe care le au și lupii, însă nu s-a transformat niciodată…
A fost dragoste la prima vedere pentru această carte. Am trăit sentimente pe care eu, normal, le trăiesc numai și numai în viața mea. Am simțit că vreau să plâng când Sam era pe cale să se transforme, am simțit o bucurie nemărginită când cei doi protagoniști erau împreună și-și trăiau iubirea adolescentină, am simțit dorul de libertate al lui Sam, am simțit multe, dar nici o secundă că eu citeam o carte, am simțit că trăiesc, că e real, într-un mod în care n-am mai simțit asta.

 

Am crezut că ea era cea mai frumoasă fată pe care o voi vedea vreodată, un mic înger însângerat în zăpadă, iar ei erau pe cale să o distrugă.

Nimeni altcineva decât Grace și cu mine. Ea, ținându-și buzele într-o linie strânsă de parcă ar ține sărutul eu în interiorul ei, și eu, prelungind acest moment care era la fel de fragil precum o pasăre în mâinile mele.

 

Drept să vă spun am iubit și mai mult această carte, despre care îmi este greu să vorbesc, datorită structurărilor capitolelor, acestea fiind din ambele perspective -ale lui Grace și Sam- .
Am avut în față o carte plină de pasaje cu tentă lirică, o carte plină de magie, o carte ce a devenit portal spre altă lume.
Mă voi repeta și voi spune din nou:
Universul creeat de Maggie este nimic altceva decât un pur dar, până și cele mai insignifiante lucruri descrise de ea devin unele mărețe, și mă bucur nespus că am primit cartea cadou, pentru că dacă ar fi trebuit să o cumpăr cel mai probabil nu aș fi făcut-o.
Am fost surprinsă să observ că m-am regăsit în povestea lor de iubire, că, deși întâmplător, mă asemăn atât de mult cu Grace în unele privințe și cu Sam în altele. Nu credeam că o carte fantasy va avea asemenea impact asupra mea, asupra unui biet cititor prins în mrejele propriei imaginații.
De departe una din cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată. O recomand cu mare drag și sper să vă placă mai mult decât mi-a plăcut mie pentru că merită.

Rating

5 steluțe

5 Star Rating

— Ești frumos și trist. am spus în final, neuitându-mă la el când am făcut-o. La fel precum ochii tăi. Ești precum un cântec pe care l-am auzit când eram mică, dar pe care nu mi l-am amintit până când nu l-am ascultat din nou.

Arăta precum un înger întunecat într-o eternă pădure tomnatică.

Era la fel de fragil precum un fluture toamna, așteptând să fie distrus de primul ger.

A așteptat să se schimbe și eu am așteptat cu ea și amândoi am vrut ceea ce nu puteam avea.

Advertisements