Cine am fi dacă nu am fi? – COLABORARE

Bună, tuturor! Poate vă veți întreba ce este cu această postare, deci haideți să vă lămuresc pentru a nu exista neclarități sau pentru a evita ignorarea articolului! :))
Eu și Anastasia ne-am gândit la o colaborare. În ce constă aceasta? Pornind de la premisa “Cine am fi dacă nu am fi?”, am decis ca fiecare să postăm pe blogul celeilalte un articol, sub forma unei scrisori sau cum vrem noi, în care să ne spunem cum ne vedem una pe cealaltă în altă viață.
Las mai jos mesajul pentru Anastasia, lectură plăcută! ❤

Dragă Anastasia,

Te-ai întrebat vreodată cine ai fi tu dacă nu ar exista viața ta actuală? Ei bine, eu da…
Nu sunt atotștiutoare, dar îi pot permite imaginației mele să vorbească în locul meu de data aceasta.
Îmi imaginez că ești o bancă, o bancă e care se așează atât de multe persoane care-și spun povestea și-și lasă o parte din ei la tine, atunci când pleacă. O bancă ce colectează lacrimi, vorbe, povești de dragoste, fericire și tristețe, ce surprinde omul în floarea frumuseții și devine tânguitoare odată ce-un curs de viață se sfârșește.
Îmi imaginez că ești o carte, o carte ce-are o poveste ascunsă și nu lasă pe oricine să-i înțeleagă povestea, o carte ce deschide poarta spre altă lume, o carte ce îți este alinare și refugiu, iubită de unii, urâtă de alții, dar ce-și găsește locul în mâinile pasionaților.
Îmi imaginez că ești un jurnal ce strânge lacrimi și secrete, sentimente și resentimente, povești imaginare și povești reale, ești o pagină de jurnal ce-a fost scrisă de niște mâini tremurânde, trecute prin viață, de-un adolescent timid ce nu-și găsește locul în societate. Ești frumoasă pentru modul în care ești, indiferent în mâinile cui ai ajunge.
Îmi imaginez că ești toamnă…ești moarte și renaștere, ambele în același timp, ești încheierea unui ciclu și începerea altuia, ești o frunză ce moare pentru a ceva locul alteia, ești un copac ce e amorțit sub bruma vremii, sub trecerea timpului, știu că adori toamna și te regăsești în ea, n-ai de unde știi dacă ai fost sau vei fi una.
Nu în ultimul rând îmi imaginez că ești o fată, o fată simplă din Anglia elisabetană, o fată ce se pierde într-o mare de oameni dintr-o piață medievală. O simplă fată ce se pierde printre paginile cărților, fără tehnologie, ce impresionează prin simplitatea ei, ce călătorește pe vapoare în jurul lumii, o fată ce visează cu ochii deschiși, ce poartă rochii largi și opinci, ce urăște persoanele “chic”. O fată ce nu vrea să treacă porțile Raiului întrebându-se “cum ar fi fost dacă?”, una ce iubește cu toată inima și se dăruiește oricui e demn.
În final ești toate astea la un loc, căci în interiorul tău zace o persoană pe care n-o cunoști încă, precum frumoasa adormită.

Mereu o persoană ce va vedea magie când se va uita la tine,
Amalia

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s