Masca

Mi s-au tăiat aripile și am căzut în întuneric
Eram un copil legat la ochi, ale căror vise au fost spulberate
Odată cu întoarcerea la realitate.
Și ce a fost cândva parcă devenise o poveste, părea așa fictiv…
Dar a fost real,
Au existat fericire și zâmbete, iar acum erau lacrimi încărcate cu vină
pentru că eram doar eu…

***
Sunetele distorsionate ale unor râsete ce-au devenit suspine
Se auzeau în neant
Iar zâmbetul slab și strâmb era acoperit de umezeală.
Copilul se plimba după soluții, după acel cineva pe care și-l dorea
Aproape,
Pentru a-i spune doar
“Totul se va rezolva!”
Și-l găsi…

***

Iar masca ce-l lega căzu, iar ea rămăsese oarbă
Din cauza luminii ce zăcea în fața ei:
Strălucirea unui lac brăzdat de plopi
Dăinuia în liniștea din jur,
Dar, totuși…era încă singură.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s