Este dureros să spui “La revedere!” unor persoane cărora nu vrei să le dai drumul, dar și mai dureros este să implori să rămână.

Te ridici dintr-un noroi, doar pentru a te arunca în brațele unui nisip mișcător: Atât de frumos și strălucitor, precum cel al mării, și totuși atât de mortal. Inima ți-e bucăți, brațele-ți sunt corzile, iar lama e arcusul…

Mintea ta e un labirint de vise, visuri, dorințe și speranțe ce știi că nu se mai pot îndeplini, dar continui să crezi…

Poate te-ai gândit că asta e voia universului, uneori ar ameliora situația…

Oamenii ăștia, trădătorii, plecătorii, și tu faci parte din ei, și tu pleci, trădezi, înșeli și minți, doar pentru propria singuranță! Ești o stea căzătoare într-o mare de gheață precum cosmosul: atât de frumoasă, atât de ireală, atât de distrugătoare, încât de distrugi pe tine pentru fericirea altora, așa că nu ești cu nimic mai bună decât ei, de fapt, ești un nimic.

Se uită cineva la tine, încercând să-ți găsească o diferență, pintre oceanul ăsta infinit de falsitate? Niciodată…

Advertisements