Copil fiind, am crescut împrejmuită de dragoste în toate formele și mărimile, dar, crescând, toți cei care mi-au oferit această iubire fie au plecat, fie au dispărut, fie m-au uitat, fie…
Ca un copil, mereu am iubit să fiu în centrul atenției, ca un adult, am apreciat mereu când lumea mă lăsa să rămân în micuțul colț de univers propriu pe care mi l-am creat singură.
Dar ce se întâmpla atunci când nu mai eram copil, dar nu devenisem nici pe jumătate un adult măcar?
Poate că am căutat maturizarea înainte de termen sau poate că ea m-a căutat, mai degrabă, pe mine. Răspunsul va rămâne un mister.

MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur.

Dar oare dicționarul știe că maturitatea e mai mult decât o definiție? Știe procesul din spatele maturității sau al definiției măcar? Definește definiția! Poți? Poți! E simplu să înșirui o tonă de cuvinte, fără o coerență anume…
Atunci când nu mai ești copil, dar nu ești nici adult încă, ăsta este procesul maturității. Cauți, îți bagi nasul peste tot, întrebi, ceri păreri, pui problema “Cum se simte maturitatea?”.
Ei bine, maturitatea se simte exact așa cum te simți tu în momentul de față, dacă stai bine să te gândești. Niciodată n-am fost bună la alesul cuvintelor sau relatatul întâmplărilor, dar mereu mi-am dat silința și am încercat să fac asta cât mai bine.
Maturitatea e atunci când viața îți întinde o tavă pe care se află niște lucruri: viciile au un gust amar, anturajele îți lasă cicatrici, pasiunile îți fac sufletul să înflorească, mâinile întinse de ajutor provoacă amintiri memorabile, adicțiile rămân adicții.

“Aș minți dacă aș spune
Că n-am încercat vreodată să fumez…
Am tras un fum,
Dar m-am înecat.
Mi-a rămas în gât un gust amar
De viață de adolescent neînțeleasă,
De eșecuri și de bârfe,
De rețineri și de frici,
De promisiuni mari și fapte așa de mici.

Am tras un altul,
Și-apoi el a plecat cu vântul.
S-a dus la fel de repede precum timpul
Atunci când omul e într-o alergătură continuă.
S-a evaporat și a dispărut,
De parcă n-ar fi trecut prin plămânii mei,
La fel de insignifiant precum e viața
Printre degetele mele…”

Va urma…

Advertisements