Generația secolului XXI

emile-perron-294697-unsplashCel mai atractiv lucru pe care-l poți stăpânii nu are deloc de-a face cu aspectul tău fizic, cât de multă “terciuială” ai pe față, formele tale sau hainele. Nu. In nici un caz. Dar are de-a face cu interiorul sufletului tău și cum îți tratezi aproapele.
Nu cred în Dumnezeu, nici de cum, dar cred în forța universului, yin yang sau karma, iar astea sunt ancorele mele atunci când zidurile lumii se prăbușesc în fața ochilor atunci când standardele îmi sunt încălcate sau, pur și simplu, cineva are o influență negativă asupra mea.
Aparențele înșală. Sunt acele cuțite de unică folosință cu care nu poți tăia o felie de pâine, dar în care pielea ți se despică cel mai rău. Acele vorbe goale pe care le crezi nu pentru că știi că vor fi adevărate, ci pentru că îți dorești ca ele să aibă măcar 1/2 din pretinsa lor semnificație.

Ce înseamnă pentru oameni un “te iubesc” fără fapte? Fără dovezi, acte, momente de iubire? Niște vorbe goale, aruncate în vânt. Cea mai bună armă de care poate profita omul. Aceste două nenorocite de cuvinte sunt, de cele mai multe ori, folosite drept scut, drept plată în schimbul a ceva deoarece ele devin slăbiciune în viața fiecăruia. Nu e treaba altora să ne iubească pe noi, să ne spună că ne iubesc. E treaba noastră să facem asta zilnic, căci altfel mulți oameni ar fi speriați să se uite în oglindă și să nu-și vadă fața, dar să-și vadă caracterul.

O persoană “e slabă, e 60-90-60, are mușchi, e înaltă/pitică!” e cum vrea ea să fie, nu cum decideți voi!
“Aparențele? Prima impresie, o imagine, o iluzie.” De cele mai multe ori greșite, deoarece naturii umane îi stă în caracter să judece. Cred că îi place să facă asta. Nimeni nu poate jura că nu a criticat vreodată fără să cunoască povestea din spatele actului respectiv, a persoanei, a întâmplării.
Poate fata care plânge în parc are probleme în familie…Poate toți oamenii cu cearcăne de pe holurile spitalelor, care-și vizitează rudele sau prietenii, sunt puși în situația de a realiza că respectivii vor muri, poate nota aia de 10 are in spate niște părinți care te silesc să o obții, poate fericirea ta din prezent e de fapt tristețe, e o mască pe care ești obligat/ă să o aplici zilnic pentru ca aceste persoane, crescute în secolul XXI, să nu râdă de vulnerabilitatea ta, iar zâmbetul ăla strâmb se va transforma în curând într-o grimasă, plină de durere, căci vei încerca să-ți reprimi lacrimile!

Sufletule, ființă umană…câtă umanitate mai zace în tine? O picătură? Două, cu indulgență…
Generația secolului XXI s-a dus de râpă…Noi, ăștia diferiți, suntem arătați cu degetul, voi, clonele societății, sunteți ridicați pe umeri și sărutați în semn de mulțumire. Zi de zi mă uit în mijlocul de transport și văd fețe neutre holbându-se într-un telefon. Pe holurile liceului nu văd decât băieți care fluieră fetele. Pe stradă lumea e într-o alergătură continuă și nu știe încotro s-o mai apuce, uită să se bucure de viața ce le-a devenit închisoare. Te uiți la ei și vorbele le sunt pline de venin și egoism. Mi-e rușine să mă numesc adolescent al anilor 2000…Generația care trebuia să schimbe țara, să facă o anume revelație, cea în care s-a pus atât de multe speranțe, a mânjit-o cu noroi, droguri și mucuri de țigară…

Iertați-ne, dragi visători, pentru că v-am tăiat aripile…

Advertisements

3 thoughts on “Generația secolului XXI

  1. Șoricel Cititor says:

    Un adevărat manifest pentru libertate, pentru lipsa prejudecăților și pentru noi ăștia mai “ciudăței” care vom conduce lumea în cele din urmă. I’m so proud of you, girl!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s