Suflete Pereche – Cecelia Ahern | Recenzie

c79a5d2c691e1335cbc26d8b860219afTitlu: Suflete Pereche
Autor: Cecelia Ahern 
An Apariție (RO): 2018 (ediție nouă)
Editura: All
Nr. pagini: 544
Gen: Romance

Sinopsis

 

Rosie și Alex sunt făcuți să fie împreună și toată lumea din jurul lor pare să fi înțeles asta, în afară de ei. Au fost cei mai buni prieteni încă din copilărie, dar Alex s-a mutat cu familia din Dublin la Boston și au păstrat legătura prin corespondență. În stilul care o caracterizează, Cecelia Ahern, autoarea bestsellerului P.S. Te iubesc, apelează și de această dată la scrisori, notițe, e-mail-uri și mesaje pentru a construi narațiunea. Rosie și Alex plănuiesc să se revadă la balul de absolvire al lui Rosie, iar apoi la colegiu. Dar Rosie are exact genul de noroc care se întâlnește în filme: zborul lui Alex a fost anulat, ea merge la bal cu alt băiat și rămâne însărcinată în urma unei aventuri. Decide să păstreze copilul, pierzând astfel șansa de a merge la Boston College, unde studia Alex. În continuare, cele două suflete reușesc să rămână conectate, dar o multitudine de interpretări greșite, întâmplări neprevăzute și un strop de ghinion pur îi țin la distanță. Totuși, destinul nu si-a spus încă ultimul cuvânt.

 

Părerea mea

 

Am terminat cartea asta acum vreo două săptămâni, dar apariția recenziei am tot evitat-o. Cred că din cauza faptului că mi-a fost greu să recunosc că nu mi-a plăcut pe cât mă așteptam, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele. În ciuda acestor lucruri a fost o carte chiar foarte bună.
Am citit și alte recenzii, m-am interesat, m-am uitat pe youtube, mai mult de 70% din ce am văzut eu au fost numai lucruri bune despre carte.
Fiind subiectivă acum, vă zic de la început că am descoperit că o carte alcătuită din scrisori, emailuri și mesaje nu este deloc genul meu, cred că din această cauză poate nu am iubit-o atât cât aș fi vrut.

 

Mă trezesc dimineața și simt că îmi lipsește ceva,  că ceva nu e în regulă și îmi trebuie itmp ca să îmi dau seama ce. Apoi îmi amintesc. Cel mai bun prieten al meu a plecat.

 

Structura cărții este clară. Încă din sinopsis ni se prezintă faptul că Cecelia recurge, și de această dată, la scrisori și mesaje pentru a alcătui povestea. Totuși, nu credeam că sunt DOAR scrisori și mesaje. A fost ceva nou pentru mine, ceva ce n-am citit atât de des. Acest stil l-am mai întâlnit și la bine cunoscutul Eric Emmanuel Schmitt.
În ciuda numărului imens de pagini, de care multă lume s-ar feri în general (mai ales dacă participă la un read-a-thon), se citește extrem de rapid datorită formatului accesibil oricui, pe care editura All ni-l pune la dispoziție, dar și datorită acestor capitole ce sunt alcătuite, în totalitate, din scrisori. Cecelia folosește un stil obișnuit de scriere, banal aș putea spune. Cu toate astea te atrage, dacă ai o ambianță corespunzătoare în care poți citi chiar te prinde printre paginile ei. Știe să manipuleze bine cuvintele și se joacă cu acțiunea într-un mod pe care nu mă așteptam să-l găsesc în niște…scrisori.
Detaliile sunt abstracte, se bazează mai multe pe manifestarea, interiorizarea și exteriorizarea sentimentelor principale, Rosie și Alex, decât pe descrierea unei vaze cu flori, de exemplu.

 

E ciudat, deoarece, atunci când ești copil crezi că poți face și fi orice, că poți merge oriunde. Nu există limite. Prevezi neprevăzutul. Crezi în minuni. Apoi te faci mare și inocența aceea se spulberă. 

Acțiunea se petrece pe durata a mai multor ani, de când erau copii (aprox. 4 ani) până când au devenit niște copii care au copii (aprox. 35+ ani), alternând între Boston și Dublin. De ce niște copii care au copii? Pentru că Rosie și Alex sunt două personaje, două caractere cu personalități diferite și dificile, cărora le este frică să dezvăluie ceea ce simt din spaima de a nu pierde ceea ce a rămas între ei. Au existat mai multe tentative, dar mereu și-au făcut loc piedicile: O scrisoare plină de sentimente mărturisite, care s-a pierdut sau a fost ascunsă, o invitație la nuntă care nu a fost trimisă, un mesaj pe care nimeni nu a apăsat vreodată tasta “Trimite” etc, etc.
De asemenea, nararea are loc la persoana I, e greu să-ți dai seama, iar perspectivele sunt multiple datorită formatului scrierii.

 

Cred că trebuie să văd cu ochii mei ceea ce ar fi fost, pentru a înțelege și accepta ceea ce sunt.

 

Este o lectură ușoară, nu foarte complexă, iar în ciuda dimensiunii o puteți termina în căteva zile, dacă aveți timpul necesar, desigur. Perfectă pentru iubitorii genului romance, pentru Valentine’s Day sau mai știu eu ce, alături de o cană de cafea și niște fursecuri. E citibilă, să spun așa, și pentru cei mai mici, de 12-13 ani, să spunem.
Cartea a fost ecranizată de către LionsGate Films UK (așa spune trailerul, să nu dați vina pe mine dacă e o informație eronată, am mai căutat, tot aceeași companie) sub numele de “Love, Rosie”, iar cartea originală se numește Where Rainbows End (Unde se sfârșește curcubeul). 

Alex, tu ești doctor de inimi. Cunoști inima pe de-a-ntregul, pe dinăuntru și pe dinafară. Ce poți face când cineva are inima zdrobită? Ai vreun tratament pentru asta? 

 

Rating

4 stars

Advertisements

4 thoughts on “Suflete Pereche – Cecelia Ahern | Recenzie

  1. breathingtheworldweb says:

    O lectura light dupa parerea mea. Pe la inceput, in copilaria protagonistilor, lucrurile sunt amuzante. Pe parcurs… autoarea se inspira tot mai mult din realitatea de zi cu zi, suntem cu totii familiarizati cu ea, cu cenusiul existential, cu problemele, cu compromisurile. Automat ai un sentiment de deja-vu, simti ca stii cum sta treaba si poate deveni plictisitor. Pe de alta parte, scrierea se poate transforma intr-o lectie de viata – depinde de perspectiva din care e privita.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s