O zi din viața unui bookblogger

Salutări, salutări, dragi cititori sau cititoare!
Ce faceți? Cum o mai duceți? Câte teze mai aveți de dat?
(R) La mine abia a început calvarul…

***


Drept urmare, pentru că am rămas în pană de idei și drăguța de Andreea de la Blogul unui șoricel cititor s-a oferit (de fapt am obligat-o) să-mi dea niște sfaturi, pentru că ea mereu are idei, am ajuns la concluzia și rezultatul final: O ZI DIN VIAȚA UNUI BOOKBLOGGER.  Mă rog, de fapt, experiența mea ca blogger.

Fără să o mai lungesc, căci asta fac în majoritatea timpului, vă las cu tărăgănarea poveștii.


**

 

Outfit? Pijamale, de preferat unele cu pisici.
Obiectele de pe birou? Cappuccino-ul și agenda sunt la ordinea zilei
Idei pentru postări? -1…

Mintea Amaliei când vine vorba de postat? Haide, fato, gândește, gândește, măcar creierul să facă sport, scrie, scrie.

Bineînțeles că rezultatul e nul și am nevoie de un imbold puternic pentru a reuși să scriu două vorbe, dar să mai și compun ceva poezie, sau, mai rău, proză?

Am început cu partea negativă, așa, ca să mai las ceva bun pe final, căci, privind lucrurile puțin, tezele nu-s bune surse de inspirație, mai de grabă de stres, deci să-mi scuzați absența întemeiată. 

V-ați prins că tot ce zic eu aici e considerat umor negru pentru mine, nu?
Bookblogging-ul e genial, e o satisfacție uriașă ca la finalul lunii să vezi că ți-au accesat site-ul peste 600 de persoane, să nu mai zic de apreciat sau urmărit. 

Depui o muncă imensă, adevărat, dar e una meritată și dacă o faci cu plăcere atunci e pură pasiune. 

Scrie, scrie, scrie, continuă, haide că poți! E tot ce îmi repet în majoritatea timpului, atunci când n-am nici chef, nici timp de postat (și mă mai lovește ș-o lene gravă sau un reading slump). 

În altă ordine de idei, te simți obligat să postezi, pentru ăia 10-20 de oameni care-ți urmăresc de fiecare dată activitatea. Nu e mult, dar cu pași mărunți ajungi în vârful succesului.  Să pot să vorbesc despre cărți și creații cu alte persoane e mai mult decât o răsplată, mai mult decât un salariu oferit de cine știe ce loc de muncă, mai mult decât o notă de la liceu. 


Acestea fiind spuse, știu că este un articol mic, însă tezele își spun cuvântul…
See you soon! ❤ 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s