Salutări, tuturor! Ce mai faceți? N-aveam de gând să scriu/public vreun articol până nu terminam anul școlar, ca să scap de tot stresul școlii, mediei, profilor etc., dar am avut azi o pățanie care chiar m-a deranjat.

Era vreo 4pm și mă întorceam acasă, îmi ocupasem loc în autobuz și așteptam să se facă ora de plecare, iar pe locul din stânga mea -stăteam la fereastră, fără să mai pot ieși de acolo, de altfel-, s-a așezat un tip cam de aceeași vârstă cu mine. Ok, l-am ignorat, fiecare avea căștile în urechi și își vedea de treaba lui. Între timp eu vorbeam cu Andreea de la Blogul unui Șoricel Cititor despre bookstagram și despre o carte pe care ea o terminase recent, surprinzător, nu? Știu, o conversație normală dintre două bookaholice, cât de “WoW” pentru societatea anului 2018…
Din senin, domnișorul din stânga mea se trezește să aprecieze ceea ce eu discutam cu respectiva. Replica lui a fost ceva de genul “Spune-mi, te rog, că nu faci parte din ceva grup de cititori ciudați!” (văzuse porecla de la chat-ul cu Andreea, anume “Books Lover”).
În momentul acela eram cu o falcă-n cer și una în pământ, cum s-ar spune, din cauza rușinii pe care am simțit-o pentru societatea românească în general ( și că tot mi-a zis cineva cândva să nu-i mai bag pe toți în aceeași oală, atunci aflați că unul din cinci români a citit o carte în urmă cu mai mult de un an, 2% citesc doar cărţi pentru şcoală sau facultate, iar 22% recunosc că nu citesc deloc și, în acelaşi timp, 49% dintre participanţii la studiu s-au declarat total de acord cu afirmaţia “E mai simplu să cauţi o informaţie pe internet decât să citeşti o carte şi să afli aceeaşi informaţie” – conform Mediafax).

Revenind, căci nu statisticile erau subiectul principal al topicului de azi, tu, ca adolescent, ca om care se dezvoltă prin cunoaștere și ca ființă cu rațiune, te întreb: pe ce planetă crezi că trăiești? Ce e în neregulă cu cititorii? Clar nu ne-au posedat demonii și nici vreo invazie extraterestră nu s-a pogorât asupra Pământului. Oare și noi, cititorii, ne întrebăm același lucru când vă vedem pe voi, ăștilalți, stând într-un grup de 3-4, râzând unul de altul, pasând un mobil de la unul la altul și întrebându-vă “Oare ce să-i mai zic, bă, ăstuia/ăsteia?”. Da, da, am văzut bine și tipul acesta de persoană.

Hai să îți spun și eu ție ceva gen “Spune-mi, te rog, că nu ești genul ăla de persoană care critică omul după plăceri/pasiuni/hobby-uri!”. Eh, cum ar mai fi?
Neînțeleși pentru că sunt diferiți. Criticați pentru că sunt diferiți. Privit greșit pentru că sunt diferiți. Catalogați pentru că sunt cititori și, ca să vezi, ei chiar citesc, cărți d-alea vechi, de pe vremea bunicii. Știi obiectul ăla dreptunghiular, făcut din hârtie care-ți taie pielea, care miroase a lemn și pe care sunt scrise cuvinte, fără poze. Da, omule, aia e o carte!

Diferit, diferit, diferit.
A ajuns să fie rău, pentru tine în general, că ești altfel…și totuși îmi pare bine.

Cărțile sunt oglinzi: în ele vezi doar ceea ce există deja în interiorul tău. – Carlos Ruiz Zafon
(Varianta 2018 ar fi, după mine, ceva gen “Telefoanele sunt oglinzi: vezi, pe ecranul lor plat, cât de putred ți-e sufletul.”)

 

 

Advertisements