Afaris. Umbre pe Aora – Tudor George Ciubotaru | Recenzie

51BUe66A+0LTitlu: Afaris. Umbre pe Aora
Autor: Tudor George Ciubotaru
An apariție : 2018
Editura: Prestige
Nr. pagini: 388
Gen: SF 

 

Puteți achiziționa cartea la următorul link: Afaris World , cât și de pe site-uri precum emag, librărie.net, etc.

 

Sinopsis

 

Când Afaris descoperă corpul mutilat şi neînsufleţit al unei Nimfe în timpul unei drumeţii, Saraf, tatăl său şi liderul Aorienilor, realizează că profeţia sa este inevitabilă. Războiul va începe curând între Aorieni şi magnificile Nimfe.
Temerea sa devine şi mai mare atunci când află de apariţia unor noi puţuri energetice pe Aora, care răsar de nicăieri şi emană o energie mistică şi malefică, corupând mințile celor care îi cad pradă, transformându-i în nebuni însetaţi de sânge. Astfel, pune la cale un plan diplomatic de a preveni războiul, dar, totodată, îi pregătește pe oameni pentru ce e mai rău. Afaris începe un antrenament special cu tatăl său, sporindu-şi puterile, dincolo de orice imaginaţie, devenind o armă vie cu scopul de a juca un rol vital în viitorul război.
După ce războiul începe într-un târziu, locuitorii Aorei sunt separaţi în mai multe tabere. Unii sunt cuprinși de o energie neagră, vânându-i pe ceilalți, alții încearcă să supravieţuiască.Unii încearcă să câştige războiul, iar alţii încearcă să restabilească pacea pe Aora. Dar nimic nu este ce pare a fi, aşa cum a spus Pandora:

“Adevăratul inamic se ascunde în umbre.”

35432204_1887568857973939_6222719270380371968_n

Părerea mea

 

Am primit cartea, spre recenzie și cu autograf, chiar de la sursă, însă mereu a intervenit un obstacol care m-a împiedicat să-i fac un review rapid: fie tezele, fie finalul de an și mediile, fie, în cele din urmă, un val neașteptat de vărsat de vânt (scriu aici încercând să nu mă scarpin prea mult, căci deloc nu-i cu putință).
În momentul în care am fost contactată și după câteva ture de vorbit cu managerul de PR al seriei, căci va deveni o serie cartea asta, am fost informată și că aceasta încearcă să fie la nivelul best-seller-urilor naționale și internaționale, așa că ăsta este criteriul meu de recenzare de această dată.
Mi s-a cerut să fiu și sinceră, motiv pentru care chiar le sunt recunoscătoare.
Am să încep cu povestea și firul narativ.
Ideea poveștii lui Afaris, protagonistul, mi se pare inedită, chiar neîntâlnită, deci din acest punct de vedere originalitatea a fost un plus uriaș. Afaris este băiatul conducătorului Aorei, Saraf. Acesta descoperă, după cum ați citit în sinopsis, corpul unei nimfe moarte, ucise de o putere inimaginabilă ce începe să ia din ce în ce mai multă amploare. Aceasta întunecă rațiunea și te face să acționezi fără să gândești, așadar ambele popoare, aorieni și nimfe, încearcă să evite izbucnirea unui război.
Pe parcursul întregii cărți, Tudor descrie cât de bine poate drumul pe care îl aleg personajele, cu voință sau fără, însă s-a cunoscut foarte bine că autorul este abia la început, debutant chiar.
Revenind la subiect, cum spuneam, cauza uciderii nimfei va fi, mai târziu, și cauza iscării unui război, război pe care Saraf și regele Nimfelor încearcă din răsputeri să îl ocolească. Curând mai moare o nimfă, iar alte două devin destul de agresive. Această putere care le întunecă rațiunea provine din niște puțuri subterane, similare cu puțurile care sunt esența vieții aorienilor, precum cel de pe copertă, însă care emană o influență negativă, mortală.
De frică să nu intru în reading slump, mărturisesc că nu i-am citit încă sfârșitul cărții, deci recenzia nu cred că este întocmai corectă, însă iată ce am putut observa.
1. Nararea, care se face la persoana I, este destul de simplă, colocvială, stătută, dar cu potențial de exploatare. Dacă s-ar axa mai mult pe detalii, pe descrieri, nu pe câteva cuvinte vagi, căci decorul este pur și simplu abstract, s-ar ridica la nivelul best-seller-urilor naționale.
2. Dialogurile mi s-au părut a fi făurite pentru niște copii de grădiniță. Eu așa m-am simțit citindu-le. De parcă citeam o poveste care este destinată unei grupe de vârste destul de fragede (și nepoțicii mele chiar i-a plăcut). Comparând-o cu ce bestsellere am eu în bibliotecă, se poate lucra.
3. Cartea asta e precum un diamant neșlefuit. Roșia Montană neexploatată. Marea Britanie distrusă după Brexit.
Cu ce să o compar, cu ce să o compar…? HARRY POTTER! ( nu aruncați cu roșii în mine, vă rog)
Știți cu toții vechiile ediții ale seriei Harry Potter, nu? Cele de la Egmond! Și știți că au fost și retipărite de vreun an și ceva la Arthur, nu? Cele de la Egmond, ne-mai-tipărite și îndoite, au fost date uitării de majoritate, pe când cele de la Arthur au fost și sunt vânate.
Sunt sigură că, în viitor, cartea aceasta va fi retipărită și va avea succes deplin. (Am intrat și pe site-ul cărții, unde am găsit părerea unui domn, dacă nu mă înșel, domn care nu era român, și care, sincer, a fost surprins și incitat de carte, i-a plăcut mult, iar eu chiar sunt curioasa dacă varianta în engleză a seriei m-ar prinde mai bine.)

 

Rating 

 

3.5stars.jpg

Cu felicitările de rigoare autorului, căci a avut curajul să publice într-o lume și într-o țară în care lectura și cărțile nu sunt top-ul bârfelor!
Chiar sper că recenzia mea a fost luată drept una constructivă și pozitivă.
După cum mi s-a spus și în email, “Suntem siguri ca iti va placea povestea”, ceea ce a fost întru totul adevărat, însă, cum am spus, e loc de mai bine, iar speranța moare ultima!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s