regatul.3d.png

 

Titlu: Regatul Umbrelor
Autor: Leigh Bardugo
Editura: Trei
An apariție (RO): 2013
Nr. pagini: 334
Gen: Fantasy 

 

 

Falia Umbrei, un tinut invaluit in bezna, populat de monstri, distruge treptat Ravka, o natiune altadata mareata. Alina, o fata orfana, singuratica, descopera ca poseda o putere unica, ce o face sa patrunda in lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea sa destrame vraja demonica a Faliei Umbrei, eliberandu-si tara? Intunecatul, o fiinta cu o putere de seductie teribila, este conducatorul Grishei. Daca isi va implini destinul, Alina va fi nevoita sa descopere cum sa se foloseasca de harul sau si cum sa reziste atractiei periculoase pe care o simte fata de temutul stapan.
Insa in timp ce-si contempla viitorul naucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al sau din copilarie.

 

 

Am citit cartea în cadrul unui maraton de lectură ce s-a desfășurat pe 7 zile, iar eu am terminat respectiva lectură într-o zi și jumătate.
Nu știu cum să încep să vorbesc despre ea, nu știu despre ce să vă zic că mi-a plăcut și că nu mi-a plăcut.

Romanul se deschide cu o scenă în care personajele încearcă să traverseze Nemarea, o pâclă de  întuneric plină de monștrii. Acolo Alina, protagonista, descoperă că are o putere inimaginabilă și că este, probabil, mai puternică chiar și decât Întunecatul, presupusul cel mai puternic Grisha.
Aceasta este dusă la curtea regală, unde este inițiată într-ale învățăturii și istoriei, pentru a reuși să își urnească puterile, blocate undeva în interiorul ei.
Progresul ei, personal, este regres, pe când progresul relației dintre personaje crește din ce în ce mai mult.

„ – Neajunsul dorinţei, a şoptit el, plimbându-şi buzele pe maxilarul meu, până în dreptul gurii, e că ne face slabi.”

 

Primele 100 de pagini au fost așa și așa deoarece cu o zi în urmă doar ce terminasem Colivia Regelui și aveam tendința de a compara cele două serii, atât de asemănătoare și totuși atât de diferite.
Acțiunea este scrisă la persoana I, detaliu important pentru mine, căci reușesc să mă acomodez mai rapid cu lumea nouă la ușa căreia doar ce bătusem.

De la pagina 120 încolo începe adevărata acțiune, încep adevăratele provocări, începe producerea dezastrului.
N-am mai lăsat cartea până nu am terminat-o. Am fost absorbită de pâcla de mistere a Întunecatului, probabil primul villain pe care chiar îl plac și eu. A știut pe tot parcursul volumului să întoarcă situația în favoara lui, să câștige încrederea celor din jur, să le facă rău celor care meritau (sau nu), să se ascundă pe sine…de sine.
De asemenea, Leigh a construit personajele după aparențe. Lovesc când te aștepți mai puțin, apar pe nepusă masă, trecutul lor este în ceață și vorbesc în dodii în majoritatea timpului.

“Am traversat jumătate din Ravka pentru tine, şi aş face la fel încă o dată şi încă o dată, numai ca să fiu cu tine, numai ca să sufăr de foame cu tine, să îndur frigul cu tine şi să te aud plângându-te de caşcaval în fiecare zi. Deci nu-mi spune că locul nostru nu e unul lângă altul, a zis el pe un ton apăsat.”

Se crează o relație destul de intimă între Întunecat și Alina. (ce aș vrea să îi știu adevăratul nume.) O relație care pune în pericol câteva -multe- vieți, dar care i-a sfârșit înainte să înceapă datorită unui personaj care nu-mi plăcea până la acel moment.
Puterea Întunecatului este și un amplificator pentru puterile altor Grisha, de asemenea exista si animale care pot fi amplificatoare. Întunecatul încearcă să găsească unn anume cerb mistic, să-l omoare si să-i dea un pandantiv Alinei, făcut din coarnele cerbului, pentru a îi spori puterile.
Ce nu știe Alina este faptul că cine omoară animalul este și stăpânul puterii.

 

Ultimul lucru pe care mi l-a dovedit cartea asta este că aparențele înșală, pentru a mia și suta oară.
În final are loc un plot twist atât de neașteptat încât mă bucur că această carte a fost imprevizibilă sau că nu mi-a dat cineva spoiler.
Iar Alina, din servitoare a ajuns servită și a căzut înapoi în noroi la final.

„În clipa când ni s-au atins buzele, am avut certitudinea intensă că l-aş fi aşteptat mereu.”

Mi-a plăcut. Recomand din tot sufletul!
P.s. Este o lectură atât de ușoară.

4 stars

Advertisements