Am să încep discuția asta prin a spune că presimt că până la final amintirile povestite se vor prelinge pe obrajii mei și că, după 4 zile minunate, oamenii care aleg să strălucească precum o stea și să-i ghideze pe alții, în ciuda lucrurilor prin care au trecut, au acum un loc special în sufletul și viața mea.

În urma Clubului “Liderii Mileniului Trei”, care se regăsește în licee din Zalău, Câmpina și Călărași, am fost printre cei 60 de adolescenți care au ajuns în tabăra de leadership civic a clubului, sponsorizată de compania Tenaris Silcotub.
Nu voiam să merg.
Aveam alte planuri.
Am mers.
Știu că n-o să regret toată viața.

Am să încep prin a vă spune că a durat doar 4 zile și a fost la Avrig. Puțin timp? Da. Multe amintiri? De asemenea. Activitățile din tabără au fost diverse, de la tras cu arcul și călărie, la TEDx Talks by Dragoș Fînaru și sesiuni de educație muzicală. ❤ Puteți observa parcursul lor mâine, într-un vlog pe canalul de youtube. Eu, acum, vreau să vă vorbesc despre sentimente.

Am plâns, am plâns mult de tot la sfârșit. Mi s-a rupt sufletul cu fiecare zi care se apropia de plecare, dar în același timp mi s-a vindecat. Aveam inima și gândurile împrăștiate în 1000 de zări, dar doar un cuvânt de la Marian o îmbrățișare de la Mălina și Dragoș, o discuție cu grupa din care făceam parte, o liniște asurzitoare alături de persoane pe care nu credeam că le-aș cunoaște vreodată în acest mod m-au vindecat.

În tabără am învățat să ascult. Viața mi-a dat peste vorbe și gând încă odată și mi-a amintit, din nou, să nu mai judec cărțile după copertă, mărime, frumusețea exterioară, ci încerc să le citesc și să văd dincolo de rânduri, sau măcar printre ele. Am râs cu adevărat, am zâmbit mult, am avut o febră musculară de toată frumusețea, de asemenea. Am găsit acolo oameni ca mine, broken hearts and souls, ciobiți poate, dar printre crăpăturile sufletului lor am văzut flori care nu încetau să mă uimească prin slendoare și măreție.

Am fost trasă de mânecă și am discutat. Mi s-a cerut să fiu vulnerabilă, așa că am fost pe cât posibil. Mi-am spus povestea și am fost atât de mirată când am văzut că mulți mi se aseamănă, confirmându-mi-se verbal că nu sunt singură. Ei sunt acolo, la un mesaj distanță.

Cu toate acestea, m-am simțit minunat și știind că a fost o experiență unică, alături de persoane care au rămas în acea amintire. Acele persoane, majoritatea, țin de trecut, iar amintirea lor îmi va rămâne vie mereu, așa cum i-am cunoscut înainte și după, așa cum le-am simțit și perceput emoțiile, ei au rămas acolo, hrânindu-mi sufletul flămând după amintiri ce merită povestite.

Esențele tari se țin în sticluțe mici. Atașez mai jos poze din tabără, majoritatea realizate de Dragoș, unul dintre trainerii grupelor.

Advertisements