Titlu: Întoarce-te la mine
Autor: Simona Lungu
An Apariție : 2019
Editura: Bookzone

Gen: Ficțiune Istorică / Romance

În drumul dintre adolescență și maturitate, prima dragoste e trăită diferit atunci când războiul bate la ușă.
Constanța. Anul 1941. Bombardierele sovietice lovesc, iar vacarmul războiului începe să se instaleze. În jurul Anei totul se destramă sub sunetul ascuțit al sirenelor. Dar sub praful unei vieți dărâmate ceva avea să aducă lumină: curajul și, mai ales, iubirea.
Un destin tumultos în care o iubire imposibilă transformă lupta pentru supraviețuire într-o dorință acerbă de a avea un viitor mai bun, indiferent de obstacole.
Prin „Întoarce-te la mine”, Simona Lungu așterne pe hârtie două volume din care vei afla în detaliu destinul tinerilor care trebuiau să se salveze singuri. Pe scurt, povestea de dragoste a bunicilor noștri.

În Întoarce-te la mine, Simona Lungu ne ilustrează o altfel de fațetă a lumii pe care războiul o distruge. Ana, în vârstă de 18 ani, rămâne orfană de ambii părinți în momentul în care avioanele militare rusești bombardează Constanța. Mutându-se cu mătușa ei și familia acesteia, ea nu mai are pe nimeni apropiat și este silită să lucreze la comandamentul naziștilor din Constanța, acolo unde îl cunoaște pe Friedrich, iar de acolo începe o frumoasă poveste de dragoste. O dragoste care rar este găsită în viața reală și după care oricine ajunge să tânjească.

Nu știu cât înțelege, dar rămânem minute bune îmbrățișați, în gândurile noastre. Îmi atinge iar rana din sufletul fragil, destul de încercat până a această vârstă. Pe zi ce trece sângerează mai mult, concluzionând că viitorul nostru e incert. Ce și cum va fi, nimeni nu știe, doar Dumnezeu.

Duologia este scrisă la persoana I, din perspectiva Anei, un personaj atât de fragil construit, în care nu puteam să nu mă regăsesc cândva, mai ales când mă gândesc la ce vise și aspirații avea înainte de a interveni dezastrul războiului. Și totuși, în haosul morții și incertitudinii zilelor de mâine, în cartea asta fericirea își face loc, precum o floare prin pajavul de beton al unui trotuar. E foarte ușurică de lecturat, termini într-o zi ambele volume, dacă nu ai altceva de făcut. Limbajul este unul usual, pe ici și colo fiind implantate replici nemțești că, deh, naziștii.

E un gest rar, sufletul fiindu-i rănit ca și al meu. Fiul i-a murit pe front, soția s-a îmbolnăvit la aflarea veștii. Astfel, femeia activă a ajuns o legumă, în lumea ei din care refuză să iasă. Îi lipsește puterea de a înfrunta realitatea mult prea dureroasă.

Cartea, bineînțeles, pune foarte mult accent pe relația dintre Ana și Friedrich mai degrabă decât pe drama războiului. Mă tot gândesc că în locul Anei și al lui Friedrich cândva, acum aproape 80 de ani, erau bunicii și străbunicii noștri, cu propriile lor povești de dragoste. De asta mi-a amintit mie Întoarce-te la mine: de viața grea, dar frumoasă, a celor care au fost înaintea noastră, în case de chirpici, fără electricitate, internet sau încălzire prin calorifer. E o poveste tipic țărănească, dar care te bucură prin lejeritatea lecturii.

Mi-ar fi plăcut să văd, pe parcursul cărții, și perspectiva lui Friedrich, altfel e o carte minunată.
Advertisements