Titlu: Șovăire
Serie: Lupii din Mercy Falls
Autor: Maggie Stiefvater
Anul Apariției: 2012
Editura: RAO
Nr. Pagini: 348
Gen: Fantasy, YA
Subiectul cărții
Cum deja bine știți, dacă ați și citit prima recenzie pe care am făcut-o despre această carte, îi are în prim plan pe Grace și Sam, doi adolescenți, unul din ei a fost vârcolac, celălalt a fost mușcat, dar nu s-a transformat niciodată.
Dacă primul volum l-a avut în centrul atenției pe Sam, aici o avem pe Grace care se confruntă cu o boală pe care nu credea c-o va avea vreodată.
Apar personaje noi, Cole&Victor, transformați de Beck, șeful haitei. Se dovedește că cei doi noi veniți făceau parte din celebra trupă internațională Narkotika și sunt dați dispăruți.
Cum spuneam de Grace, boala asta a ei este mortală dacă nu este declanșată toxina vârcolacului, iar la începutul cărții Maggie ne sugerează asta, căci Grace&Isabel găsesc un lup care a fost la prima transformare, dar care a murit.
Părerea mea
Deși este doar a doua carte pe care am citit-o de la Maggie, pot spune că m-am acomodat rapid cu felul ei de scriere.
Are un stil simplu, uzual, pe care-l întâlnești la tot pasul (atât în limba engleză, cât și în română, eu am citit cartea în engleză), uneori aluziv, încercând să te ajute să-ți dai seama ce se întâmplă pe mai departe.
Primul volum cred că a fost puțin mai bun, l-am devorat în câteva zile, dar și când m-am pus serios să-l citesc pe al doilea, am terminat jumătate într-o singură zi, între și în orele de curs de la liceu!
Țin să menționez că această carte are 4 perspective: A lui Grace, Sam, Cole și Isabel!
Din nou, am trăit odată cu personajele, deși am făcut diferența dintre realitate și universul creat de Maggie. Mi s-a rupt inima când lui Sam i s-a interzis s-o vadă pe Grace de către părinții fetei, voiam să-l lovesc pe Cole pentru comportamentul și masca jegoasă pe care o purta, când de fapt era doar un adolescent plin de un sentiment de vinovăție și remușcare.
Seria asta mi-a ajuns la suflet imediat, nu doar din cauza obsesiei mele pentru cărțile fantasy și irealism, dar și datorită purității, ușurității cu care a fost scrisă. În ultimul sfert de carte mi s-a părut că tot se întâmplă atât de repede, că paginile trec pe lângă mine și că povestea dispare și arde precum hârtia auncată într-un șemineu. Mii și mii de “scrisori” arse, iar eu eram făptașa, ce nu le mai putea acum recupera! Exact așa m-a făcut să mă simt finalul cărții, știind că odată ce voi reciti această carte, nu va mai fi niciodată la fel…
Muzica aceasta a fost special creată pentru seria “Lupii din Mercy Falls”! 😀 Îmi aduce aminte de toamna aurie, frumoasă, dar mortală, pe care ne-o înfățișează autoarea: toamna aceea in care, dacă privești de pe marginea scenei, totul este frumos, dar dacă ești actorul, te transformi și uiți totul, în cazul acesta făcând aluzie la transformările în vârcolac care au loc toamna! E precum un marș al morții…
Sper să vă placă această carte la fel de mult, sau chiar mai mult, decât mi-a plăcut mie!
P.S. AICI aveți piesa originală pe care Sam i-a compus-o lui Grace! (Asta mă face cel mai tare să mi se rupă sufletul!)
Rating
Pasaje
” O mie de feluri de a-ţi lua rămas-bun,
O mie de feluri de-a plânge ,
O mie de feluri de-a pleca acum,
De a-ţi lua rămas-bun,
De a rosti clar cuvintele pe care
Aş putea să le uit
Când îmi voi regăsi vocea. ” – Sam
“Asta e o poveste de dragoste. Niciodată nu am știut că sunt atât de multe moduri de a iubi sau că iubirea poate face oamenii să facă lucruri pe care nu credeau vreodată că le vor face.
Nu am știut niciodată că sunt atât de multe moduri de a spune “La revedere!” “
“Aveam acest sentiment că el și cu mine, în acest moment, aveam un accident de mașină, iar eu, în loc să apăs frâna, apăsam pe accelerație.”
“Nu ești genul ăla de fată”, a spus Cole, sunând obosit. “Crede-mă, am văzut destule ca să știu. Uite. Nu plânge. Nu ești nici genul ăla!”
“Oh, da? Ce fel de fată sunt atunci?”
“Te voi lăsa să știi atunci când voi afla și eu. Doar nu mai plânge!”
“Aceasta este povestea unui băiat care obișnuia să fie un lup și a unei fete care a devenit unul!”
(Aestheticul ăsta nu poate descrie mai bine de atât cartea asta) ❤
Copila Cărților 